O străbună chemare
De-a lungul și de-a latul Cerului.
Tună adânc glasul Tatălui
Sfâșiat în temeliile profunde
Ale dragostei de creație,
De omul Adam.
Unde
Se ascunde acum?
Și ce durere haină
Îl străpunge în inimă
Afară din frumoasa grădină?
Și cine-o să vină
Să înnoiască haina de slavă
Pe care neascultarea o destramă?
Cine
Să se dăruiască spre jertfire?

O, ce mântuire grozavă:
Cu inima Tatălui
Să împace întreaga omenire!
Cine? Să vină fără zăbavă!

În tăcerea apăsării,
Singurul Lui Fiu răspunde chemării
Răscumpărării.

Când Tatăl bătu întristat
La ușa inimii Fiului cel Minunat,
Ușa inimii Lui s-a deschis larg -
Inima Mântuitorului nostru drag...
S-a deschis larg
Pentru toate momentele timpului
Și ca să ierte toate păcatele omului!
... Bobocul de trandafir de-un roșu etern
A-nflorit țintuit pe un lemn...

Doar așa și Adam, dar și-ai săi mulți urmași
Pot să-ntoarcă spre Cer a lor pași.
Când la a inimii ușă
Isus bate blând și ușor,
Să-L primești, e doar El Salvator!
Căci din Ceruri veni
Și la cruce muri
Pentru noi.
Iar în ziua dintâi
A-nviat glorios
Strălucind maiestuos,
Ca zorii - frumos,
Biruind peste moarte!

La așa iubire,
La așa jertfire,
Eu și tu,
Păcătoși,
Cei pierduți, rătăciți
De-al nost Tată,
Am deschis bucuroși
Toată inima? Toată?

De-i așa, va intra-n ea Isus,
Cel ce-i viu, Cel ce-așteaptă,
Cel ce bate la a inimii ușă!
Va intra cu multă credință,
Generând în ea pocăință.

Prin Isus dacă e Domnul meu,
Doar prin El
Am și eu îndrăzneală
Să m-apropii mereu
Ca să bat cu sfială
La ușa inimii
Tatălui meu,
Dumnezeu...
Amin